Recapitulare Ianuarie

duminică, ianuarie 31, 2010 Posted by Adriana


In ultima zi a fiecarei luni, Katie face de cativa ani (4 mai exact) un fel de recapitulare a ceea ce s-a intamplat. Si a constatat dupa ceva timp ca e un lucru foarte util din mai multe motive. In primul rand parca realizezi ca luna s-a terminat, ca tot ce s-a intamplat ramane in urma, ca e o sansa sa o iei de la capat, iarasi e ziua cu numarul 1, apoi cea cu numarul 2... daca nu ai realizat ceva ce ti-ai propus luna asta, nu-i nimic , o iei de la capat, daca s-a intamplat ceva rau luna asta, nu-i nimic, o iei de la capat. Cui nu i-ar place s-o ia de la capat asa de des ca si schimbatul lunilor?

Apoi recapitularea asta te ajuta sa vezi daca nu cumva ai uitat ceva, daca nu cumva trebuia sa stai mai mult timp cu cineva iubit si mai putin la televizor, daca nu cumva ar fi trebuit sa te plimbi mai mult sau sa te superi mai putin. Totul e doar sub forma de concluzie, luna viitoare abia incepe si totul poate fi diferit.

Si mai e si faptul ca ne place sa ne amintim lucruri, dar memoria noastra nu poate duce tot greul. Trebuie s-o ajutam din cand in cand. Chiar crezi ca-ti vei aminti peste numai 3 ani ce ai facut in martie 2010? Chiar asa, fa o incercare. Iti amintesti ce ai facut in martie 2007? Sunt convinsa ca nu. Atata timp cat in luna aia nu a avut loc un eveniment mai deosebit, o nunta sau o vacanta memorabila, nu o sa ne amintim, pentru ca multe lucruri nu ni le amintim. Si totusi ne-ar place sa ne amintim. Mai ales micile detalii care compun viata noastra, cea obisnuita, cea de toate zilele, lucruri poate neinsemnate acum, dar care ne fac sa fim cine suntem.

Cam asta e, ma apuc acum sa vad ce intrebari foloseste Katie , daca mi se potrivesc, daca e ceva de schimbat sau de adaptat pentru mine. Si am de gand sa raspund apoi la ele, si in fiecare luna , la sfrasitul ei, sa repet chestionarul. Azi se termina prima luna a anului, e momentul potrivit de inceput ceva nou. Evident ca daca cuiva ii place proiectul asta, poate prelua linistit si intrebarile si imaginea micuta pe care am facut-o sa insoteasca postarile de recapitulare.

1. Ce filme, emisiuni la televizor, seriale am vazut luna asta?

Filme destul de putine. Scary Movie (nu mai stiu care parte), Stapanul Inelelor 1. Nu urmaresc nici un serial. Emisiuni mai multe am vazut ca de obicei pe Discovey, National Geographic sau Animal Planet (de exemplu Jon and Kate + 8). Am mai vazut pe ici pe colo si Trasnitii pe Prima (pentru ca se uita Liviu).

2. Ce lucruri distractive am facut cu familia si/sau prietenii?

Putine, foarte putine. Cred ca e printre cele mai plictisitoare luni dintotdeauna, dar cam asa e iarna de obicei, mai ales daca stai numai in casa. A fost ziua lui Liviu si au venit ai mei pe la noi, a fost ziua mea si iarasi au venit (plus tanti Stela ). Si cam atat.

3. Ce cadouri am facut si/sau primit?

Destul de multe, avand in vedere ca in ianuarie e si ziua lui Liviu si ziua mea. Lui i-am facut cadou un set nu-stiu-ce care se pare ca nu e prea folositor, felicitare si tort. Eu am primit mult mai multe cadouri : flori, un trepied, haine, dulciuri, tort, felicitari, bijuterii... prosoape (de la tanti Stela, e teribila :) )

4. Ce cumparaturi speciale sau neobisnuite am facut?

Iarasi imprimanta cand nu e momentul si altceva nimic deosebit. Poate un domeniu pentru proiectul meu :)

5. Ce imbolnaviri sau probleme de sanatate am avut?

Aici e mai trist...inca nu ma simt pe cat ar trebui de bine, nu stiu exact ce am, sunt ingrijorata, si in ultima vreme nu pot iesi deloc din casa, la cel mai mic frig ma apuca toate durerile ...of

6. Care sunt realizarile mele luna asta?

Destul de putine, dar presupun ca sunt. Faptul ca sunt optimista, ca incerc sa fiu bine dispusa chiar daca nu ma simt bine. Si faptul ca incerc sa nu mai las lucrurile neterminate, daca am o idee sa o duc pana la capat, de aceea lucrez cat de cat constant la un proiect. Alta realizare e blogul acesta in sine si faptul ca am scris deja 17 articole (cu tot cu asta), faptul ca am gasit cativa oameni pasionati de scrapbooking si chiar un forum! Si am mai gasit si o multime de bloguri interesante pe care le citesc zi de zi :)

7. Care sunt dezamagirile mele luna asta?

In primul rand ca a mai trecut o luna si eu nu m-am insanatosit asa cum mi-as fi dorit si din cauza asta am petrecut inca mult timp fiind ingrijorata si suparata. Si mai este si faptul ca nu am facut prea multe pagini de scrapbooking (presupun ca am in jur de 7 luna asta, prea putin , avand in vedere ca scopul meu pentru anul asta e sa am cel putin 200...)

8. Ce feluri noi de mancare am incercat/descoperit si ne-au placut luna asta?

In primul rand untul facut in casa, la care Liviu adauga branza si condimente si-l transforma intr-o chestie buna de mancat pe paine, sau pe care eu il mananc simplu, cu miere sau cu gem (de caise, de la tanti Stela!) si cu ceai. Am mai incercat o reteta de prajitura de mere, care a iesit foarte bine. Am facut pentru prima data un tort singura si a fost tare bun si a fost si mai mult inventat de mine (tort cu ananas si kiwi...si vin :) ). Am redescoperit painea cu ou (French Toast) la care am adaugat vanilie si scortisoara.

8. Altceva important de tinut minte?

A fost fooooarte frig luna asta (-30 de grade).

Miercurea fara cuvinte

joi, ianuarie 28, 2010 Posted by Adriana


Pana cand sa am si eu blogul meu imi placea sa vad fotografiile pe care le postau oamenii pe blogurile lor pentru "miercurea fara cuvinte" , asa incat m-am gandit sa incep si eu de miercurea asta. Asta e o fotografie pe care am facut-o eu, dar anul trecut in decembrie in timpul unei plimbari prin munti dupa ce tocmai cazuse zapada. M-am gandit ca e o fotografie perfecta pentru vremea asta.

Acum am si eu o intrebare, pentru cine stie sa raspunda, "miercurea fara cuvinte"chiar inseamna "fara cuvinte", adica trebuie postata o fotografie, dar fara a scrie nimic despre ea? Ca sa stiu si eu de acum in colo, daca exista asa o regula.

Pana una alta, voiam oricum sa va multumesc ca v-a placut ideea mea de leapsa despre iarna din postarea trecuta, si ati preluat-o si dat-o mai departe. Chiar a fost placut azi sa vad pe diferite bloguri, pe unde am trecut din intamplare, ganduri si fotografii de iarna :)

Iarna pentru mine

luni, ianuarie 25, 2010 Posted by Adriana

Cred ca am mai scris de cateva ori pe aici despre faptul ca stau mai mult prin casa iarna asta, si ca o consecinta, astept foarte tare primavara. Dar mie iarna mi-a placut mereu...atunci cand n-aveam nici un motiv sa bag in seama frigul, deci si frigul ma ignora pe mine, si era totul bine si frumos :)

N-am apucat sa fac nici o poza cu zapada anul asta, nici o poza cu brazi verzi acoperiti de alb si scipocind sub soarele inghetat, nici o poza cu plapumile groase de nea din padure... Dar cum probabil sunt mii de oameni care fotografiaza lucrurile astea in prezent, ma duc pe flickr sa gasesc niste fotografii care sa-mi ilustreze gandurile.

Asadar, pentru mine iarna inseamna:


Intinderi de zapada


intinderi de zapada

Manusi


manusi

Zapada pe ramurele:


zapada pe ramurele

Ciocolata calda


ciocolata calda
(fotografiile au link spre Flick pentru credite)

...si mult mai multe lucruri (oameni de zapada, hainute si paturi calduroase, fumul care iese pe hornul casei, turturi, prajiturele, pisici dormind la gura sobei, lemnele pentru foc, amintiri frumoase de la sarbatori si de la zilele mele de nastere...), dar n-am timp sa mai caut acum imagini semnificative).

Asa incat va intreb si pe voi, ce inseamna iarna pentru voi? Poate aveti chef sa postati azi pe blog o fotografie de iarna, fie facuta de voi de curand, fie (daca stati mai mult prin casa ca mine) gasita de pe net. Important e sa fie ceva semnificativ pentru iarna voastra. Chiar as fi curioasa sa vad niste poze de iarna de prin toate colturile tarii, asa incat am sa transform asta in leapsa, poate s-o ia absolut cine vrea, dar am sa numesc si eu cateva persoane, poate s-a gasi cineva interesat sa se gandeasca un picut si la frumusetea iernii, nu numai la faptul ca e frig si greu (si cod portocaliu pe la mine). Asadar Laura Adamache, Germina, Laura ,ce inseamna iarna pentru voi?

E asa de frig...

duminică, ianuarie 24, 2010 Posted by Adriana

Asa am auzit, ca e foarte frig afara, pe aici sunt intre -25 si -28 de grade. Suna infiorator. Asa incat eu weekendul asta (pana miercuri de fapt), nu ies absolut deloc si nicaieri. De aceea a venit Emi, sa stam amandoi la caldurica, sa mancam paine cu ou si sos de caramel, Chicken Parmigiana, el sa se uite la televizor, sa coloreze si sa citeasca, eu sa stau bineinteles la calculator, sa-mi organizez gandurile si chiar sa fac doua pagini de scrapbook. Ceea ce e foarte bine. De obicei cand aveam cateva fotografii noi, sau un eveniment nou, mi-era asa de greu sa scriu imediat despre el, sa folosesc fotografiile, dar acum ca pozele sunt asa de rare, se pare ca-mi vine sa le folosesc. E incredibil cat de putine chestii sunt de fotografiat prin casa in ianuarie, mai ales cand nu e vreun copil prin preajma, sau cineva care sa faca ceva interesant... Asa incat mi-am folosit cadoul meu de la Liviu - un tripod- si mi-am facut poze, mie. Singura, in liniste. Si am fost foarte dezamagita de cum au iesit. Mai exact de cum am iesit eu, nu pozele... cu ochii umflati, cu pete negre, nu stiu, asa cumva ciudat... eu am nevoie de soare ca sa imi fie bine. E dragut ca e cald in casa, dar daca e intuneric eu ma prost dispun si intru intr-o stare asa, de iarna. Azi a fost soare insa, si cer senin, si iar mi-am amintit ce frumos e cand vine primavara... atunci am sa ies si eu mai frumos in poze :)

Pana una alta am folosit cateva sa fac doua pagini (asortate) despre ziua mea. Cam asa arata ele:



(Credite: Kasia Designs)

Cel mai dragut mi se pare ca m-am folosit de postarea de ieri de pe blog sa ma ajute la jurnalul de pe una din pagini...blogul meu a ajuns sa fie folositor, macar un pic :)

25 de ani

sâmbătă, ianuarie 23, 2010 Posted by Adriana




Ieri a fost 22 ianuarie, a fost ziua mea. Ce bine suna 22 ianuarie intotdeuna... mai ales cand eram mica. Era o zi pozitionata perfect in an. Se terminau sarbatorile, se terminau cu totul, aveam timp sa ma joc cu toate lucrurile primite de Craciun, inca era iarna, de obicei o iarna grea ,asa ca acum, mergeam la scoala, vacanta se terminase... si venea ziua mea... Se pare ca singurele lucruri care imi raman mie de la zilele de nastere nu sunt cadourile de atunci (desi de fiecare data dragute, bineinteles, uneori chiar cadouri cu importanta si in prezent, cum ar fi inelul de la 14 ani, pe care il am si acum pe deget), dar, sa revin, cel mai tare raman amintirile, fotografiile si felicitarile. Pentru ca imi place sa pastrez felicitarile. Le am pana si pe cele de cand aveam 4-5 ani. Si asa am destul de multe felicitari scrise de bunicu...Ar fi scris una si anul acesta, cu siguranta, pentru ca si lui ii placeau felicitarile, ii placea sa ramana ceva scris (sau fotografiat), se aseza la masa, lua un pix negru, si scria apasat tot ce si-ar fi dorit sa imi ureze, si uite asa cuvintele alea nu s-au pierdut, si nici n-au sa se piarda vreodata, vor ramane mereu scrise. Probabil ar fi bine sa scanez fiecare felicitare, deocamdata sunt intr-o cutie, toate la un loc...




De ceva timp fotografiile mele sunt destul de bine organizate, pe ani, luni, zile ,evenimente, tocmai pentru a le gasi imediat cand caut ceva anume. Ma duc sa caut poze cu mine si bunicu de la ziua mea, pana anul trecut. Pentru ca anul asta lipseste din poza de grup. Deja e un an de cand lipseste din pozele de grup. Dar asta nu e important, sunt importante toate acele poze care exista, din atatia ani care au trecut...Problema e ca majoritatea pozelor nu sunt in format digital, sunt facute cu vechiul aparat de fotografiat Kodak cu film al lui bunicu...si astea trebuie scanate...

Si cautand dupa poze am gasit si o pagina de scrapbook pe care am facut-o anul trecut de ziua mea. Imi place ca am scris si cateva cuvinte pe ea : "Una dintre cele mai, cele mai frumoase amintiri de cand eram mica (si apoi tot mai mare) e aceasta sarbatorire cu o seara inainte de ziua cuiva. Tort, dorinta, cadouri, sampanie, atentie, iubire ... si cea mai perfecta familie din lume!" Totul a ramas la fel... doar ca sunt sigura ca bunicu imi zambeste acum din cer...si e la fel de bine, pentru ca eu oricum n-o sa uit niciodata zambetul lui.


ziua mea2009

(Credite: Lorie Davison)

Pagini noi de scrapbook

luni, ianuarie 18, 2010 Posted by Adriana

In afara de recapitularea pe 2009 pe care am facut-o mai la inceputul anului, anul asta n-am facut nici o pagina. Motivul principal e ca nici nu fac foarte multe poze care sa ma inspire. Mereu e prea frig pentru mine sa ies afara, si nici nu e o iarna de aia frumoasa oricum, cu peisaje deosebite,cu zapada alba si pufoasa... poate are sa fie de acum, cine stie. Dar acum ca aveam niste poze de la ziua lui Liviu, asa cum sunt ele, m-am si apucat sa le prelucrez si sa fac o pagina despre momentul asta ( de fapt doua, cand sunt mai multe poze legate intre ele fac cate doua pagini in ultima vreme, e mai dragut asa). Asta am reusit sa fac, am folosit un kit pentru zile de nastere pe care l-am cumparat acum doi ani cred, bine ca l-am folosit pana la urma :)




(Credite : Jofia Devoe, Dunia)


27 de lumanarele

luni, ianuarie 18, 2010 Posted by Adriana


nu chiar 27, pentru ca ar fi fost cam prea aglomerat tortul dragut cu mult kiwi, numai 9 (2 cu cifre si 7 lungi si subtiri,cu scantei) pentru Liviu ieri... E primul meu tort pe care-l fac singura si imi place ca a iesit asa de asortat, numai cu verde si galben, e simpatic si evident ca e si bun :)
Si daca tot a fost ziua lui Liviu, peste cateva zile e si ziua mea, dar eu implinesc mai putini ani :)
Candva curand trebuie sa recuperez si sa postez si fotografiile din fiecare zi, doar asa se cheama blogul, nu? ....


Ce e perfect e frumos, dar ce e terminat e minunat!

vineri, ianuarie 15, 2010 Posted by Adriana


Tocmai am citit cuvintele acestea, in engleza, pe un blog si mi-am dat seama ca la asta se rezuma cam ce fac eu in ultima vreme (ultima vreme insemnand aici ultimele zile, dar ar putea foarte bine fi extinsa fraza asta si la ultimii ani poate...). Am o multimede idei in cap, vreau sa scriu despre atatea lucruri aici, am subiecte de postari, de fotografii, de toate. Doar ca nu ma apuc de nimic concret, pentru ca de fapt e foarte tarziu in noapte, sau chiar acum nu am timp, sau chiar acum ma doare nu stiu ce,sau chiar nu am chef...chiar acum. Adevarul e ca am de toate, si timp pe undeva si dispozitie. Si atunci ce sta in spatele"retragerii asteia"? Cred ca mi-am dat seama...dorinta (care exista undeva in subconstient, nu trebuie sa fie ceva foarte explicit),de a iesi totul perfect,de a scrie ceva atat de coerent incat sa ma fac inteleasa, de a-mi pune ideile in ordine in asa felincat sa ma pot folosi si eu de ordinea asta, de a face cumva ca rezultatul final sa fie ...cat mai bun, perfect daca se poate.Si pentru asta, mereu trebuie sa existe conditiile perfecte. Si cum conditiile perfecte nu exista NICIODATA, multe lucruri ajung sa fie amanate pentru mult timp (cateodata gasesc proiecte de ale mele incepute de acum 2-3 ani- cum e posibil?). Si lucrurile amanate chiar asa de mult timp, evident ca ajung sa nu mai fie facute niciodata. Mai rau, cateodata imi vine sa aman si sa gandesc!Adica imi vine cate o idee, trebuie sa o prelucrez in cap, nu trebuie decat sa gandesc adica, dar imi zic asa cu o voce interioara foarte neutra, lasa , te gandesti mai indata, da , e dragut, dar nu acum, acum de exemplu ... ai putea citi blogul altcuiva, sau ai putea sa te zapacesti si mai tare cu tot felul de noi idei, care nu mai ajung sa fie niciodata procesate, care nu ajung sa aiba un loc si ele si sa foloseasca la ceva in cele din urma.Ma mir foarte tare ca am si inceput sa scriu postul asta, a fost asa un avant... in mod normal as fi reactionat asa:
- ce idee mi-a venit... poate nu e bine sa amani lucrurile, ca te trezesti peste 5 ani ca n-ai facut nimic din ce-ti doreai
- dar de ce amani lucrurile? a, uite o posibila explicatie, vrei sa fie totul perfect- dar de ce sa fie totul perfect? nu mai bine SA FIE? nu e totusi mai gustoasa o prajitura un picut arsa decat una nefacuta deloc? sau o fotografie mai banala asa dar care inregisteaza un moment anume decat una care nu exista? - la toata gandirea asta rapida bineinteles ca ajuta enorm citatul din titlu : "Ce e perfect e dragut, dar ce e teminat e minunat" sa continui....
- poate ar trebui sa scriu cate ceva despre ce am descoperit, sa imi pun ideile in ordine... si aici intervine de obicei amanarea:
- da, sigur, am sa scriu maine, pentru ca acum e tarziu si oricum mai am de facut cam 20 de lucruri, ar trebui sa salvez pagina astaunde am gasit citatul si am sa ma intorc la ea altadata ( a se citi niciodata) si am sa ma mai gandesc atunci, si am sa si scriu,da, ca doar e o idee buna de subiect de articol...

Ce dragut... si aici se incheie totul de obicei, pentru ca foarte rar mai revin asupra a ceva care spun ca mai revin, oricat de interesant ar fi, mereu caut lucruri noi, idei noi, mereu aman...Tocmai de asta am si facut zilele trecute un locusor in sidebar unde am pus niste linkuri spre niste retete pe care vreau sale incerc in curand. Gasesc probabil sute de retete pe care mi-as dori sa le fac...evident ca rareori revin asupra lor, desi stiu ca exista acolo undeva... Asa ca m-am gandit, tot intr-un avant de asta ca acum, sa le "salvez" pe cele care chiar cred ca le-as putea realiza in curand, adica luna asta de exemplu, pe cele pentru care am ingrediente mai la indemana, sa pun link spre ele aici, sa le vad de fiecare data cand imi deschid blogul si astfel poate ajung chiar sa fac ceva. Si a functionat, acum vreo doua zile am facut Ciorba de fasole verde , a iesit foarte bine. Chiar ma gandeam ca dupa ce incerc o reteta, daca ne place, s-o mut in alta categorie (sa ramana totusi pe blog, sa nu uit de ea pe urma!).Iar daca s-ar intampla cumva sa ma apuc sa fac si fotografii din timp ce gatesc, sau sa fac vreo modificare mai serioasa, sau sa iasa ceva super dragut, am sa si scriu despre asta, dar deocamdata cred ca mai e mult pana acolo...

Deci cam asta e cu postarea de azi, dezorganizata total ( am inceput sa scriu despre amanare si am terminat cu retete culinare),dar, ca o concluzie, cred ca cel mai important e ca postarea asta EXISTA, ca n-am amanat sa o scriu doar din cauza ca as putea fi incoerenta, din cauza ca nu m-as putea face inteleasa chiar total,sau din mai stiu eu ce cauza, ci pur si simplu am scris si gata.

Scrapbooking

marți, ianuarie 12, 2010 Posted by Adriana

Scrapbookingul este o forma de a pastra vii amintirile unei zile frumoase, sau a unei perioade din viata sau pur si simplu a unui moment placut prin intermediul fotografiilor combinate cu diferite alte obiecte, neaparat cu o descriere (journaling), cu data, titlu. Rezulta o pagina care poate fi pastrata alaturi de altele asemeni ei in albume speciale.

In scrapbookingul clasic se foloseste foarfeca si lipiciul, si o multime de alte unelte pentru a realiza tehnici speciale, in timp ce in cel digital se foloseste un program de editat fotografii (cum ar fi Photoshop) in care se imbina fotografiile si textul cu elemente speciale, digitale, care se gasesc de cumparat in multe magazine online. Sunt multi designeri de kituri digitale, acum 5 ani cand eu si bunicutu descopeream scrapbookingul(tocmai primisem primul aparat de fotografiat digital si cautam pe net metode de a infrumuseta pozele), deci acum 5 ani, scrapbookingul digital era abia la inceput si in alte tari, intre timp lucrurile au evoluat foarte mult, acum se gasesc "materiale" peste tot, forumuri, galerii, designeri cu stiluri diferite.

Cum la noi in tara lipsea pe atunci cu desavarsire vreun magazin real sau virtual cu produse pentru scrapbookingul clasic(acum mai exista ceva-ceva), am ramas la cel digital, timp in care a evoluat si stilul meu.

primele pagini
ultimele pagini

La inceput scopul meu era sa capturez cat mai multe momente "adevarate", reale, de zi cu zi, si sa le "salvez" pentru mai tarziu(de exemplu, ce se intampla intr-o zi obisnuita, sau ce chestii comice a mai spus fratiorul meu, pe atunci mai mic si mai comic). Acum pot compara parca aceste pagini cu niste postari pe care le fac unii parinti pe bloguri, in care povestesc ce-au mai facut copiii si uneori pun si poze care sa aiba legatura cu ce scriu, cam asa ceva.
De exemplu:


inapoi la scoala2



ce mai spune emi2



poze de iarna


sub apa


dec 2007


colorful bday




Am realizat prin 2006-2007 foarte multe pagini pentru albumul lui Emi, pana am trecut la o alta etapa. Deoarece totul e digital, posibilitatile devin nelimitate cand vine vorba de prelucrat o fotografie, sau de imbinat anumite elemente, asa am ajuns sa creez pagini din ce in ce mai "artistice", dar poate mai rupte de realitate.

you and me2


sailing


apa_500



surprised


happiness



Paginile astea sunt perfecte pentru inramat de exemplu(am sa postez in curand niste poze cu cateva din paginile astea inramate la mine pe perete) sau pentru alte proiecte de decorare, dar cred ca ceeea ce va conta peste ani si ani, cand ma voi uita eu, sau cineva apropiat mie prin albume, vor fi tocmai momentele simple, de zi cu zi, pe care am reusit sa le salvez (cum a fost la mare, ce am mancat azi mai deosebit, cum arata motanul cand era mic-ca sa nu mai spun copilul...). Asa incat in ultima vreme am incercat sa ma intorc la paginile mai traditionale asa, si sa scriu mai mult pe ele, ca sa aiba valoare si in timp.

ce am facut azi


pr rarau


Tot in ultima vreme am inceput sa imbin scrapbookingul digital cu cel clasic printand de pe calculator diverse elemente din kiturile pe care le-am adunat de-a lungul timpului si combinandu-le cu elemente reale: carton, lemn, panglici, sclipici, etc. Asta se numeste scrapbooking hibrid si e tare interesant, se pot crea chestii dragute. Am postat si pe forumul Activitati pentru copii niste proiecte de ale mele mai vechi si mai noi si ma gandeam sa pun pozele si aici, dar postul asta a devenit deja prea luuung si pliiiin de poze, asa incat las asta pe maine sau pe alta data. Anul acesta de Craciun mai ales, am incercat sa fac cat mai multe cadouri eu singura, pentru ca dupa mine au o valoare mai mare, si daca mai sunt si cadouri care implica poze (calendare, albume, rame), oricine le apreciaza.

In curand am de gand sa creez un site unde sa fie disponibile spre vanzare pagini de scrapbooking personalizate. Fac asta de atata timp, am adunat informatii, am pregatite materiale cu licenta comerciala, trebuie sa ma mai gandesc numai sub ce forma sa le prezint(probabil au sa fie modele dintre care se pot alege). Am de gand sa fie pe categorii: calendare, pagini simple, albume tematice, pagini "artistice"(cele de care vorbeam mai sus-perfecte pentru transformat in tablouri), felicitari, invitatii... Oare ar fi cineva interesat? Eu asa sper, pentru ca mie imi place foarte mult sa fac lucrurile astea si am avut ocazia sa fac si cateva cadouri de acest gen, cum am mai spus, si au fost foarte , foarte apreciate.

Am primit un premiu :)

luni, ianuarie 11, 2010 Posted by Adriana


Am primit un premiu, "insorit si plin de culoare" , cum a scris Laura, cea care mi l-a dat. E clar ca ma bucur mult, e primul meu premiu si mai e si foarte vesel pe deasupra,ca si cum ar fi menit sa insenineze o zi gri si mohorata (inca o zi gri si mohorata... oare cand se termina?).

Presupun ca ar trebui sa dau premiul mai departe, asa incat am sa aleg trei persoane dragute, ale caror bloguri le citesc pe fiecare data cand posteaza ceva nou si mai citesc si cand nu posteaza, ca sa recuperez ca nu m-am apucat de citit decat anul asta :) Deci, pentru Germina, Irina si Laura Adamache , sper sa va insenineze si voua ziua premiul asta dragut! Si multumesc tare mult Laura!

One Little Word

duminică, ianuarie 10, 2010 Posted by Adriana


Citesc in general muuulte bloguri in engleza, pline de inspiratie si de idei de toate felurile (bine, in principal despre scrapbooking, dar nu numaidecat). Am sa fac in curand un locusor in sidebar pentru linkuri catre blogurile de acest fel care mi se par cele mai deosebite. De la inceputului anului mi-am ales un cuvant pentru 2010. Despre ce este vorba? Doar o ideea care probabil te ajuta sa te concentrezi mai bine asupra unui aspect din viata ta dintr-o anumita perioada de timp (adica un an). Trebuie sa te gandesti bine la mai multe lucruri: ce ai vrea sa imbunatatesti, pentru ce ai vrea sa petreci mai mult timp, ce te intereseaza... Mai multe explicatii, in engleza aici.

Se pare ca daca intr-adevar alegi cu multa grija un cuvant, un singur cuvantel care sa reprezinte tot ce vrei sa realizezi (sau il lasi pe el sa te aleaga pe tine), poti apoi sa te concentrezi la ce inseamna el mai exact pentru tine, ce ai putea face pentru ca la sfarsitul anului sa simti ca "ai lucrat" cu cuvantul respectiv. Poate fi un cuvant care denumeste un obiect, o emotie, un sentiment, o dorinta, orice , atata timp cat inseamna ceva pentru tine.

Cuvantul meu e EVOLUTIE. Pentru ca simt ca viata cam sta in loc de ceva vreme, parca as vrea sa fac mai multe lucruri si nu pot, trebuie sa analizez de ce nu pot, de ce incep ceva si nu mai termin, de ce nu ma pot organiza mai bine, de ce nu ma pot concentra practic... Oricum ar fi, eu vreau foarte tare sa se schimbe ceva, vreau ca lucrurile sa evolueze pur si simplu...

Deja ma simt legata de cuvantul asta si de cate poate el sa insemne, am sa vad pe parcurs cat a ajutat.

Fotografia e de mai demult (din 2008) , stand numai in casa din cauza vremii gri si cetoase si sperand sa ma simt mai bine candva in curand...ce fotografii as putea sa fac? Planul meu maret de ieri era sa pozez motanasul mare si gras si tot asteptam momentul potrivit, cand ar fi trebuit el sa stea mai comic sau asa ceva, numai ca el e un motan asa de clasic... nu se intinde cand doarme, nu ajunge in pozitii comice, tresare la zgomote, asa mare cum e e foarte sperios, si pana la urma s-a trezit cu totul daramandu-mi primele si singurele idei despre subiecte de fotografiat,na...

mozaic ROZ

duminică, ianuarie 10, 2010 Posted by Adriana


PINK mosaic, originally uploaded by katiescrapbooklady.

Incercam sa-mi pun la punct contul meu Flickr si in timpul asta mai citeam si niste bloguri cu linkuri catre Flickr si uite astfel am gasit colajul asta... E asa de dragut... In primul rand imi place cum fotografiile nu sunt de fapt decat niste ... bucati de fotografii, probabil asa au fost compuse sau poate din cauza colajului si a formei unice, dar ideea e ca arata tare bine asa. In al doilea rand...se pare ca imi place rozul, totusi. Nu-mi plac fetitele imbracate exclusiv in roz, sau camerele cu peretii si mobila toata roz, in fine, excese de astea, dar lucrusoarele roz...sunt super dragute.
Iar ideea asta de colaj, nu stiu, parca te inspira sa te uiti la asa ceva, nu? Am facut de curand ceva asemanator pentru bucataria mea, tot respecand o schema de culori (galben, alb, portocaliu, turcoaz) cu imagini reprezentand portocale, borcanase, fructe diverse, oua, prajiturele, cupcakes... Am inramat tabloul si l-am agatat in singurul loc gol din camera si poate ar trebui sa-i fac si o fotografie zilele astea! (ca si asa ma cam gandesc in fiecare zi ce as mai putea poza, ce mi-ar place sa-mi amintesc peste 10 ani, ce detalii de zi cu zi as mai putea captura...)

2009 in imagini

miercuri, ianuarie 06, 2010 Posted by Adriana

Am reusit sa selectez azi cate o fotografie mai mult sau mai putin semnificativa pentru fiecare luna a anului trecut si sa le adun laolalta pentru o pagina din albumul pe anul trecut (care, candva, va fi gata...)
Cam asta e:

Acum mai pe larg un pic:

IANUARIE


A fost probabil luna cea mai normala a anului , a inceput cu o plimbare superba cu bunicutu la padure ca sa facem fotografii de iarna (lui tare ii mai placeau fotografiile si ocaziile pentru fotografii...), a continuat cu ziua lui Liviu, cu ziua mea, petrecuta ca intotdeuna, acasa, cu toti, cu cadouri si tort...E clar acum ca avea sa fie ultima mea zi de nastere de acest fel, deja se apropie urmatoarea si nu stiu cum va fi fara bunicu...va fi ca orice sarbatoare fara el, mai trista asa...

FEBRUARIE

A fost, evident, luna cea mai grea , cea mai in ceata nu din anul acesta, ci din toata viata mea... Bunicu abia implinise 71 de ani, avea parul negru si era mai tanar decat oricine. Era prietenul meu... Pana cand m-a sunat mama ca bunicu a ajuns la spital si ... ca e grav. Eu nici n-am vrut sa cred, bunicu mergea des la spital, mai avea probleme cu inima, se trata, se ingrijea, mergea la controale... Dar acum era altceva. Durerile groaznice pe care le avea de ceva timp...erau cancer, la oase. Na, cum n-a reusit nici un doctor sa-si dea seama de asta pana in ultima lui saptamana de viata, e peste putinta de inteles. Asa a fost sa fie. El, cu cancer in faza terminala, sa fie alaturi de noi pana in ultima clipa, nu prin spitale, sa mearga singur sa se plimbe in alt oras, pentru ca asta isi dorise de ziua lui, sa faca tot ce facea in mod normal. Pana in ultima clipa. Pana a paralizat, nu si-a mai simtit picioarele si a ramas la pat, trimis fiind de la spital fara nici o speranta... Dar n-a durat mult, 5 zile, pana s-a stins incet si incredibil. Am fost acolo ca sa-l tinem de mana, sa-i dam suc pana a putut inghiti, apoi sa-i stergem fruntea. Si sa ne pregatim ca cel care era cel mai viu dintre toti, cel mai vesel, mai optimist, mai glumet, mai generos, mai bland...are sa plece, repede. Dar nu conta. Ce e mai bine pentru el, mi-am spus, si asta a fost tot. Trupul lui era asa de bolnav, chiar daca nu stiusem si nu aveam timp sa ma obisnuiesc...trebuia sa se inatample ce e mai bine pentru el. Si s-a intamplat. Si de atunci nu mai conteaza nici un detaliu, cum au fost zilele urmatoare, cata harababura semi-inutila cauzata de inmormantare, cati oameni...sora lui vitrega nu-l mai vazuse de atatia ani...era acum acolo. Toti erau acum acolo, in curte la noi, la el, printre zapada si lumina, sa-si ia ramas bun de la bunicu. Daca n-as stii ca el e acum peste tot, nu stiu cum ar fi, nici nu vreau sa stiu cum ar fi. Nu mai pot sa-l cuprind si sa rad la glumele lui, dar nu ma opreste nimeni sa ma gandesc la el mereu. Ce s-a intamplat nici nu mai conteaza, daca asa a fost sa fie... Pe aici e obiceiul sa se filmeze si fotografieze inmormantarile...vai, cum ar fi fost... la cate sute, poate mii de fotografii am cu bunicu si mult mai putine filmulete(pentru asta imi pare foarte rau) si la cat era el de atent sa nu iasa vreodata nearanjat in vreo poza...ce mi-ar fi trebuit. El e atat de viu in sufletul meu oricum. De asta am ales pentru luna februarie o fotografie de la ziua lui, ultima.
Clar, voiam sa scriu cate 2-3 idei la fiecare luna, dar chiar nu am putut trece asa usor peste februarie, nu stiu cand o sa pot.

MARTIE


Tristete si cam atat. Am ales o poza de cand am fost, ca in fiecare an, sa culegem ghiocei. Dar ce mai reprezinta poza asta pentru mine mai ales e toata intelegearea si sustinerea care a venit din partea lui Liviu. M-a ascultat si m-a ajutat iar si iar si iar...

APRILIE

Camp cu branduse, viorele, toporasi, habar n-am, ceva mov ... si frumos

MAI

Totul parca era mai bine, am fost de ziua bunicii mele la padure, sora mea venise acasa si era o atmosfera mai dragalasa un pic, am fost si la un picnic in padure eu cu Liviu, de unde e si poza. Dar... Se pare ca durerile de burta ce le aveam in ultima vreme erau un picut mai grave asa si a trebuit sa ma operez...clar ca n-a fost usor, mai ales cand am aflat ca au sa existe consecinte pentru toata viata...

IUNIE



Trebuia sa ne mutam din februarie, dar iunie a fost luna in care a fost "totul" gata (adica am mai stat 3 luni fara apa calda, gaz sau incalzire, dar asta ce mai conta...). Nici macar n-a fost cum trebuia sa fie, o luna dupa operatie chiar nu m-am simtit prea grozav, nu puteam sa ma implic deloc cu mutatul, nu puteam decat sa stau intinsa pe spate, ma gandeam ca bunicu n-are sa vina niciodata sa vada unde stau. Ei, nu e chiar asa. L-am intrebat in ultimele zile daca are sa mai vina la mine (gandindu-ma ca nu mai putea merge si ar fi trebuit sa urce 5 etaje, nu stiam de la inceput ca are sa plece chiar asa repede) si el a raspuns cat de incurajator posibil: "Am sa vin...si pe sus si tot am sa vin!". Asa incat cu timpul m-am obisnuit cu ideea asta, ca si cu multe altele...

IULIE

Parca totul e mai binisor un pic, pot sa ma misc si eu mai mult, e cald afara, am mai terminat cu mutatul... Am fost la nunta Oanei, o fosta colega de facultate, si nuntile parca te fac sa fii mai optimist asa...

AUGUST

Se pare ca am considerat ca are sa fie totul bine cu operatia si am plecat in Italia, la sora mea. A fost bine si frumos, am fost la mare, ceea ce mi-a facut foarte bine, la Roma, la Mirabilandia... Toata luna august a fost draguta, pentru ca pe urma a venit ea si sotul ei acasa si am facut multe gratare, plimbari, renovari pe acasa. Am spalat covoare si am sarit cu furtunul :)A trecut repede si frumos.

SEPTEMBRIE


Emi, fratiorul meu, a inceput clasa a V-a. Parca anul asta am realizat ca eu nu ma mai intorc la scoala, in nici un fel. S-a terminat. Chiar s-a terminat o perioada asa de lunga. A fost cu inceput si sfarsit. Acum e alta perioada. No back to school for me...

OCTOMBRIE


Eu si Liviu implinim 5 ani impreuna. In rest, o toamna draguta.

NOIEMBRIE


Iarasi incepe... Dureri, ingrijorari, doctori, antibiotice, antiinflamatoare...iar, si iar si iar, toata luna. Cica e important sa nu racesc, sa ma feresc de frig, se intampla exact contrariul, nu mai pot scapa de nu stiu ce m-a cuprins, ecograf, medic ginecolog, iar ecograf, iar medic ginecolog, medic de oase, apoi... speranta ca macar pana de Craciun imi trece...N-am iesit vreo 2 saptamani din casa de teroarea frigului astuia, dar nimic, nimic nu vrea sa-mi treaca, sa reactioneze la vreunul din zecile de tratamente... Am facut atat de putine poze luna asta... Am reusit sa gasesc una cu Liviu si Poznetel, motanas dragalas care a stat la noi si ne-a intors casa cu fundul in sus vreo 3 saptamani. Scumpelul de el, a ajuns la ai mei acasa...

DECEMBRIE

Clar, daca tot nu mi-e mai bine, macar sa incerc o noua tactica, recomandata de ultimul medic: sa ignor. Super.
In rest, sarbatorile au fost cele mai triste din viata mea, a multora dintre noi probabil...Din pacate, lipsite de magie, lipsite de prezenta copilaroasa a lui bunicu si de buna lui dispozitia... In plus, a fost primul an in care am putut decora casa noastra, am avut bradul nostru,Emi a ramas cateva nopti la noi, am facut prajiturele de Craciun...am incercat cum am putut sa fac sa fie bine.
Dar na, anul era pe sfarsite, si pentru prima oara de cand ma stiu, chiar imi doream sa se sfarseasca si sa cred ca anul care vine va fi mai bun. Desi multe dintre cele intamplate in 2009 nu mai pot fi schimbate niciodata.

Cam asta a fost anul meu.
Acum, daca tot am vazut ca se mai practica, mi-a venit o idee: sa transform postul asta intr-o leapsa. Cum stau lucrurile? Pai pur si simplu cine primeste leapsa ar trebui ( daca obisnuieste sa faca fotografii), sa caute cate una semnificativa pentru fiecare luna a anului trecut si s-o posteze pe blog, cu sau fara explicatii. Sincer, eu am impresia ca m-am intins cam mult, dar chiar nu e nevoie sa faceti ca mine, important e sa gasiti si sa postati 12 fotografii.

Leapsa merge la putinele persoane pe care le cunosc deocamdata si carora am inceput sa le citesc blogurile, dar serios, daca cineva crede ca ar vrea sa faca asta, oricine e binevenit. Deci : Laura , Irina, Adelina ,Ada si Irina, sper sa fi nimerit bine si sa va placa sa faceti fotografii, sa aveti cate una pentru fiecare luna, daca nu, puteti modifica, o amintire din fiecare luna, sau ceva de genul asta, las la latitudinea voastra :)


Am facut cate o fotografie in fiecare zi anul asta deocamdata, doar ca nu le-am fotografiat, postat, comentat, probabil ca maine. Azi a fost comemorarea anului trecut...

Despre 2009 si despre 2010

duminică, ianuarie 03, 2010 Posted by Adriana

Da, citind pe ici pe colo tot felul de noi bloguri (pentru mine) am gasit multe postari despre subiectul asta si m-am hotarat sa sintetizez si eu niste ganduri aici.
Deci inrebarile despre 2009 le-am gasit, asa cum am spus, pe mai multe bloguri, dar pe cel al Irinei era scris ca oricine poate prelua leapsa, asa inca am sa spun ca de acolo e :) Deci:

1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?
prajituri :)

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator?
Nici nu mi-am stabilit cine stie ce scopuri in trecut, nici nu prea m-am tinut de ele, dar o sa incerc anul acesta (am sa scriu la sfarsit ce imi doresc in 2010).

3. A nascut cineva apropiat tie?
Da,o fosta colega (probabil mai multe, dar daca nu tin legatura cu ele, na...)

4. A murit cineva apropiat tie?
Da, foarte apropiat, bunicul meu...

5. Ce tari ai vizitat?
Italia

6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?
sanatate (mai multa)

7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?
Din pacate data de 22 februarie, cand a murit bunicu, sau si mai exact cea de 17 cand a ajuns brusc la spital si am aflat ca e grav bolnav...

8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?
faptul ca ne-am mutat, probabil, si am facut destul de multe pe aici

9. Care a fost cel mai mare esec?
N-am prea avut esecuri mari asa, doar ca totul a mers mai prost in general

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?
Da...operatie, luni de antibiotice si ingrijorari, chiar sper sa se termine toate astea in curand

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Am cumparat destul de multe lucruri pentru apartament cred, si toate sunt importante (desi nu toate bune...) . Ceva mai special ar putea fi cadoul bunicii mele de Craciun, cand vezi ca ceva e apreciat, iubit, folosit, ca lumineaza cateva minute din viata cuiva...e cel mai important.

12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?
Al lui Liviu, pentru ca e foarte diferit de cum era. E dragut sa vezi cum lucrurile evolueaza, si oamenii se schimba (chiar daca nu recunosc).

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?
Da, chiar in ultima zi a anului a trebuit sa ma dezamageasca putin sora mea.
dar asta nu cred ca e vina ei, pur si simplu cred ca aveam eu asteptari prea mari si vedeam realitatea diferit, fara sa stiu ce e in capul ei...doar pentru ca eu tind sa vreau sa fie totul mereu bine, nu-mi place sa fiu suparata sau sa fie cineva suparat pe mine, dar daca nu se poate, nu ma mai consum si pentru asta.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Ai mei nu prea exista, ai nostri, pe tot felul de lucruri, obiecte, aparate, consumabile care ne trebuie pentru ca sa locuim si sa lucram aici.

15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?
vai, oare chiar n-am fost extrem de bucuroasa pentru nimic?! ca nu-mi trece nimic prin cap acum. ideea e ca incerc sa ma bucur de lucruri mici, sa apreciez tot ce e de apreciat ca sa pot sa am o stare de multumire si optimist in general, dar ceva de care sa fi fost EXTREM de bucuroasa, nu imi amintesc...

16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009?
Joe Dolan - More&more

17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericita sau mai trista?
Mai trista, dar pregatita sa fiu mai fericita :)

* Mai slaba sau mai plinuta?
Cred ca la fel, nici macar nu stiu cate kg am :)

* Mai bogata sau mai saraca?
Cred ca tot la fel

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
Sa fi stat cu bunicu mai mult la inceputul anului, sa fi terminat toate proiectele incepute cu el, sa fi facut toate lucrurile marunte de care el se bucura atat. Dar n-am stiut ca e atata graba pentru toate astea...era foarte tanar(mai ales la suflet).

19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?
Sa ma cert, sa ma supar...

20. Cum vei petrece Craciunul?
Ajunul acasa, desfacand cadouri ca intotdeuna si stand impreuna la masa. Si pentru prima data anul asta am avut si noi brad acasa la noi si am decorat totul si a venit familia mea in vizita de Craciun.

21. Care a fost cea mai buna carte citita?
asta e cea mai groaznica parte... n-am citit nici una...

22. Ce ti-ai dorit si ai primit?
Cred ca flori...

23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?
Aproape ca n-ar fi fost nici unul foarte preferat daca n-as fi vazut de curand "Doctor Jivago"...

24. Ce ai facut de ziua ta?
De ziua mea a foat ca intotdeauna, mama mi-a facut un tort "surpriza", mi-au cantat toti "la multi ani", am primit cadouri, am stat la masa...

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?
Confortabil

26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?
Toata iubirea si sustinerea celor din jur...si credinta.

27. De cine ti-a fost dor?
...de bunicu

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
Cam greu cu cunoscutul persoanelor noi...ultimul doctor la care am fost e super dragut, simpatic si interesant, cred.

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:
Trebuie sa traim in prezent si sa ne bucuram de toate lucrurile mici, nu se stie cand se sfarsesc toate...brusc.

Cam asta ar fi. Ciudat cum acum, dupa ce am incercat sa raspund cat mai sincer si mai realist asa la intrebarile astea(destul de multe si de variate) acum parca am o alta perspectiva asupra anului care s-a incheiat, parca il pot lasa undeva mai in urma, parca am tras linie intr-un fel. E ca un caiet scris deja, terminat, nu se mai poate face nimic. Dar in fata ma asteapta atea foi albe, orice e posibil de scris pe ele, numai gandul asta e atat de entuziasmant...
Si acum ar trebui sa scriu ce-mi doresc pentru 2010. Nu e ceva anume, ce poate fi scris sub forma de lista (desi asa e cel mai usor sa-ti pui gandurile in ordine si sa poti evalua pe unde ai ajuns cu ceea ce ti-ai propus...). Mi-as dori sa reusesc anul asta sa si termin ceva ce incep, sa duc lucrurile,ideile pana la capat. Daca as putea schimba asta la mine, chiar as fi multumita. Cumva, la asta se reduce totul pentru moment.
Cred ca ar arata cam ciudatel un post atat de lung fara nici o poza, asa ca daca o sa am timp azi o sa editez postul cu un colaj de poze pe 2009, cate una pentru fiecare luna, am mai facut asta si in alti ani, si e dragut sa privesti in urma la asa ceva.

2 ianuarie

sâmbătă, ianuarie 02, 2010 Posted by Adriana

Timp n-am avut pentru prelucrat fotografii de zilele trecute,dar a fost o zi frumoasa si linistita, desi am plecat de acasa mai repede decat as fi vrut initial, ca sa o aducem la Suceava pe tanti Stela, sora bunicii mele. Asa incat am venit la Suceava, la noi acasa si am stat restul zilei la calculator incercand in mare parte sa fac blogul asta sa arate mai dragut.N-am prea reusit, dar e tarziu deja, asa incat postez o poza cat de cat semnificativa pe ziua de azi si ma duc la culcare. Astea sunt noile noastre canite de la Mos Craciun, in care azi am facut cappucino...

1 ianuarie

sâmbătă, ianuarie 02, 2010 Posted by Adriana



M-am gandit ca 1 ianuarie, sau in fine prima zi a anului (sau chiar a doua pana m-am apucat efectiv de scris, dar asta nu conteaza chiar acum) e o zi potrivita sa incerc iar un proiect pe care l-am inceput si anul trecut , dar din anumite motive l-am intrerupt : o fotografie pe zi.
Chiar n-am inteles niciodata chestiile astea cu un an mai bun, cu ce sperante aveti pentru noul an... clisee de astea, dar serios ca acum, la cat de rau a fost tot anul trecut, parca incep si eu sa sper un picut ca asta va fi ... altfel. Chiar nu o continuare a celui trecut ci chiar altfel ( in anumite privinte, bineinteles). Si chiar nu conteaza cum a fost prima zi sau chestii de astea. La urma urmei prima zi din anul trecut a fost SUPERBA, zapada alba, curata si sclipitoare, soare si buna dispozitie...si chiar nu a contat, cand lucrurile au inceput sa se schimbe din februarie... Anul acesta, prima zi a insemnat ceata, ploaie marunta, frig patrunzator, cer atat de cenusiu incat parca au inceput sa dispara toate culorile din jur...si vizita la bunicu, la mormant. Anul trecut ne plimbam impreuna prin zapada aia alba si faceam poze, asa cum i-a placut mereu, anul acesta nu putem face mai mult decat sa mergem sa aprindem o lumanare intr-un aer umed de inceput de an... Si sa ne gandim la el mereu, mereu... Si totusi eu simt ca asta are sa fie un an mai bun, mai altfel.
Asta e Emi, iesit putin afara incercand sa se joace cu elicopterul primit de ziua lui de la noi. Ideea e ca in pozele astea se vede foarte bine cam ce atmosfera a fost azi.




Spre seara Emi a fost dragut si a vrut sa vina sa doarma cu mine in camera. Pana una alta s-a uitat la desene animate, timp in care i-am mai facut niste poze, am mai incercat niste setari, poate, poate as ajunge si eu sa fac fotografii mai bune, asa. Am incercat sa fac poze fara flash, de asta sunt chiar in halul asta...lumina de la mine din camera e cam ciudata, si asta a iesit...
Cam asta si ideea din spatele conceptului asta "o poza pe zi", sa trebuiasca sa iti amintesti sa pozezi ceva, ceva semnificativ de preferinta, sa incepi sa faci poze tot mai bune, sa incerci tehnici noi, si evident, sa ramai la sfarsitul anului/perioadei cu o multime de amintiri pastrate, momente capturate, bucatica de viata documentata. Evident ca anul trecut am urmarit o multime de persoane care a facut asta, chiar daca eu n-am putut , si a fost dragut. Acum incerc iar, poate, poate...
Alte poze cu Emi, pregatindu-si cereale la miezul noptii :) Mancarea pregatita de sarbatori nici nu se compara cu cerealele cu lapte pentru el :)
Maine probabil o sa am timp sa prelucrez niste poze facute zilele astea, de Craciun, de Anul Nou si sa le postez, pe langa fotografia oficiala de pe 2 ianuarie , bineinteles.

Related Posts with Thumbnails