Fotografii in fiecare zi

Anul trecut, pe la sfarsitul lui noiembrie, am avut pentru prima data ocazia sa fac un tort de scutece. Pentru un bebe mai mult decat dulce, care s-a grabit un pic sa vina pe lume, dar care de cand a venit e foarte bine, a crescut marisor deja si e simpatic ca un spiridus :) La cadoul pentru el m-am fost gandit dinainte, stiam ca mama lui, o fata super simpatica si optimista de 23 de ani, ar aprecia asa ceva si am avut dreptate.

Am vrut ca tortul de scutece sa fie simplu totusi, nu incarcat, sa i se vada forma si sa fie cat de cat asortat ca si culori si ca si tema. Culorile le-am ales pe albastru nu neaparat pentru ca e baietel ci pentru ca am vrut sa creez o tema de iarna, cu stelute si oameni de zapada, tocmai pentru ca s-a nascut iarna, cam pe cand au venit si primele zapezi :)

Am folosit pentru tort o jucarie de plus om de zapada pentru pus in varf (legata bine cu panglicute albastre, sa nu cada), panglici albastru inchis si albastru deschis (suprapuse, pentru mai multa dimensiune), fulgi de zapada argintii sclipitori (care sa se poata folosi pe urma ca si ornamente in primul lui brad), acadele de brad pe albastru, un fulgusor mic de plus tot de agatat, sosetele cu oameni de zapada, si un pachetel cu bomboane - fulgi de nea, pentru parintii lui Luca. Pe langa toate acestea bineinteles ca ingredientul principal au fost scutecele (marimea 2, banuiam ca nu au sa desfaca tortul imediat si sa le poata folosi totusi). Tortul a fost pus pe un suport din carton invelit intr-o paturica de baie pentru bebe. Am fost vazut mai demult un tutorial despre cum se realizeaza torturile astea si in seara in care ne-am hotarat sa-l facem - eu si mama- l-am facut pur si simplu din memorie, am mai improvizat pe ici pe colo si pot sa spun ca e printre putinele lucruri care mi-au iesit vreodata mai bine decat m-am asteptat :)



Tortul a fost insotit si de o felicitare, tot cu oameni de zapada (mama, tata si copilasul : ) ) pentru ca mie imi plac urarile pe felicitari care raman peste ani si ani :)



Fotografia e facuta acum cateva zile, de ziua mea :)

Afara... e noaptea si foarte, foarte frig. Dar in casa e cald :)

Ma gandesc... la prea multe lucruri ca sa le mai tin evidenta deja.

Sunt recunoscatoare pentru... prieteni dragi.

Din bucatarie... crema de broccoli cu ardei. E prima data cand am facut acasa la ai mei si le-a placut tuturor :)

Creez... cateva lucruri... Felicitari de 8 martie pentru Clipe Frumoase , bannere, mai schimb una alta la site. Trebuie sa fac o pagina de scrapbooking clasic si n-am DELOC inspiratie...

Am de gand sa... comand niste sapunuri homemade online.

Citesc... despre cum se optimizeaza siteurile, despre uleiurile esentiale, diverse postari pe bloguri (o postare pe care tocmai am citit-o pe un blog strain m-a inspirat sa o fac si eu pe asta).

Sper... sa pot sta acasa la mine mai mult...

Aud... chicoteli de ale lui Emi care se uita la o comedie.

De prin casa... Miki, motanul nostru operat si cu un picior inca rupt tocmai a coborat de pe casa cu o figura nevinovata :)

O fotografie la intamplare...

Felicitare de la bunicu, dar de acum 3 ani, gasita intr-un sertar, asa ca o comoara pierduta. Felul lui de a scrie, frumos, apasat, si mereu cu pix negru... Gandurile lui. Incercarea de a face o poezie, o bucurie. Anul asta n-am primit nici o felicitare, in afara de asta, pe care am s-o tot primesc cu cel mai mare drag si dor in fiecare an. Se poate cadou mai frumos?

Am scris acum cateva zile pe blog ca vreau sa fac un calendar pentru bunica lui Liviu, doar cu fotografii cu flori, facute de mine in 2010. Ei bine, calendarele ( pentru ca am facut doua variante pana la urma, unul de perete si unul de birou) sunt gata de ceva timp, unul de perete deja inveseleste si bucataria alor mei, si ce m-am gandit eu azi? Sa vi le ofer si voua, daca va plac :)

Nu am pretentia ca fotografiile mele sunt foarte reusite, din contra, am experimentat si am invatat mult anul trecut. Si chiar imi doresc un alt aparat de fotografiat. Dar pana atunci eu chiar sunt multumita de cum au iesit calendarele acestea :) Mai mult, fiecare fotografie imi aminteste de ceva special de anul trecut: unele dintre flori sunt de la casatoria noastra din august, altele chiar au facut parte din buchet, pe unele le-am fotografiat in drum spre Grecia, altele au fost niste flori de camp pe o masuta in Sighisoara unde am mancat pizza asta vara ...

Daca va plac si voua si le vreti, tot ce trebuie sa faceti e sa mergeti aici pentru a le descarca (doua arhive cu imagini jpg - cate una pentru fiecare varianta de calendar) si apoi sa le printati pe carton sau pe hartie fotografica A4.


Calendarul mic are dimensiuni potrivite pentru a fi pus intr-o carcasa de CD (un suport perfect pentru un calendar de birou). Dar se mai poate folosi in multe feluri, creativitate sa aveti :) Eu am de gand sa lipesc banda magnetica pe spatele fiecarei luni  si sa aranjez foitele una langa alta pe frigider, astfel incat sa formeze una calendar mare, mereu la indemana in bucatarie. Am sa fotografiez cand e gata :)

Calendarul de perete poate fi indosariat (legat cu arcuri) sau pur si simplu se poate perfora fiecare foaie separat in partea de sus (la mijloc, pentru a sta drept) si se poate agata de un cui pe perete. Eu asa am facut cu calendarul din bucatarie de la ai mei si arata multumitor :)







Mai multe imagini cu calendarele gasiti pe Clipe Frumoase daca va intereseaza.

Partile bune:

- nu arata chiar asa de rau;

- cat a fost la cuptor a mirosit foarte frumos;

- cele 28 de lumanari au avut pe ce sta...





Partile rele:

- tortul asta, desi acoperit cu frisca, nu e un tort, e de fapt un cheesecake cu dovleac...

- "tortul" e pentru Liviu, a fost ziua lui pe 17 - dar lui nu-i place dovleacul (eu stiam ca nu-i place dovleacul)...

- pentru ca tot e cheesecake am cumparat crema de branza ca sa-l fac (logic). Crema de branza era sarata. Foarte sarata.

- pentru ca era sarata crema de branza, am pus mult mai mult zahar decat scria in reteta. A iesit dulce. Lesinator de dulce mai exact.

- pentru ca cheesecakeul asta cu dovleac trebuia sa aiba, evident, dovleac, l-am scos pe cel de la congelator (pus cu bucurie asta- toamna) la dezghetat. L-am pus apoi cu tot cu apa lasata in compozitia de branza lesinator de dulce, compozitie care s-a transformat imediat intr-un lapte subtire care, sub actiunea mixerului, a inceput sa sara pe busuiocul de alaturi si pe tot ce se mai gasea in preajma. De aici a intervenit Liviu, care a pus amidon in compozitie, a pus-o pe foc, a incercat sa-i desfaca nenumaratele cocoloase formate intre timp cu mixerul, etc...

- "tortul" fiind pentru Liviu (de preferat surpriza), Liviu presupun ca n-ar fi trebuit sa fie in situatia de a repara compozitia pe la 1 noaptea...

- fiind pentru prima data cand m-am apucat sa fac un cheesecake ( in loc de tort! ), m-am trezit ca n-am o tava mai mare si mai adanca in care sa pun forma de tort la baie cu aburi in cuptor. Am improvizat cu tava de la aragaz, inca o tava de pizza, hartie de copt, folie de aluminiu... nu vreau sa-mi mai amintesc...

- tava tortului a fost invadata de apa si el a stat asa ud (la rece) pana a doua zi pentru ca la ora aia numai sa verific daca e ok nu-mi mai trebuia.

- spre deosebire de TOATE celelalte torturi (nu multe, dar gandite) pe care le-am facut pana acum si care au fost admirate, mancate, cerute si iubite... asta sta singur in frigider de 3 zile deja, cu numai doua felii luate din el pentru gustat, si una pentru fotografiat..






Asadar, analizand cele doua liste cu bune si cu rele (bine, ca aia cu bune ar putea fi numita o mini-lista chiar...), o intrebare imi revine obsesiv in minte: de ce am facut in loc de tort cheesecake cu dovleac pentru cineva care ar prefera sa nu se atinga de dovleac? Daca nu puteti sa-mi raspundeti la intrebarea obsesiva, poate stiti macar o reteta mai normala de cheesecake, pentru ca trebuie sa fac si eu unul bun. Dar unul fara lumanari.

Printre primele lucruri pe care le-am facut anul acesta a fost sa-mi organizez toate fotografiile de anul trecut, sa fie toate la locul lor, dupa sistemul meu propriu care le face usor de gasit si utilizat. In timpul procesului astuia am selectat cateva categorii de fotografii: cateva resprezentative pentru fiecare luna pentru a face un album pe 2010, cele favorite in general, doar cele cu flori (pentru ca vreau sa fac un calendar cu flori pentru bunica lui Liviu si m-am gandit sa folosesc doar fotografii facute de mine-wish me luck!), si am pus deoparte si toate fotografiile facute diferitor proiecte creative anul trecut. Cu astea , doar cu 36 adica, pentru ca nu au incaput toate, au mai ramas si pe dinafara, am creat mai inainte un mozaic, sa vad cum a aratat anul trecut din punct de vedere creativ. Cam asa a aratat:

Sper ca anul asta la sfarsit sa pot face macar doua mozaicuri din astea pline :)

Anul acesta n-am facut prea multe cadouri eu singura, cred ca am preferat sa folosesc timpul pentru decorat mai degraba, si a fost foarte bine asa. N-am facut nici macar felicitari (adica am facut doar una, dar n-am vrut sa "favorizez" pe cineva), dar oricum nu cred ca le-a simtit cineva lipsa... Din pacate felicitarile nu sunt o parte importante din cadouri aici la noi... Desi pe cele pe care le-am primit eu de-a lungul timpului (mai ales de la bunicu), le pastrez cu mare drag, sunt cumva mai de pret decat orice cadou pe care l-au insotit la un moment dat, pentru ca respectivul cadou ori s-a consumat, ori s-a invechit, ori a disparut intr-un mod sau altul (mai ales din memorie), in timp ce felicitarile au ramas tot asa, speciale si scrise de mana. Apasat si cu pix negru, cele de la bunicu...

Am facut insa cateva ambalaje mai dragute pentru chestii mici de dat cadou, mai exact am decorat doua cutii in care fusesera ornamente de Craciun si doua borcanase gasite cu greu in spatele altor chestii pe raft la magazin.  Ce frumos ar fi sa se gaseasca mai usor un pic borcanase de toate felurile, formele si marimile (si culorile), potrivite pentru infrumusetat si pentru pus cadouase bune de mancat in ele! Sau nu stiu eu sa le gasesc?

Una din cutii a "adapostit" bombonele M&M verzi si rosii, si are un mesaj clar (Exista Mos Craciun!) pentru cineva anume care se cam indoieste :) :

In cealalta cutie am grupat un sapun si un balsam de buze, amandoua homemade (dar nu de mine, ca eu nu ma pricep la din astea :) )



Borcanasele (pentru care m-am inspirat de la propriul meu borcanas decorat pe care vi l-am mai aratat - interesant cand se intampla asta!) le-am decorat pentru sora mea, in unul am pus cappuccino super bun cu scortisoara cred..., iar in altul ceai de fructe de padure care miroase incredibil! Borcanasele au facut parte dintr-un cadou mai complex de obiecte folositoare la micul dejun (o carte dragalasa cu retete, un set cu canita, strecuratoare, tavita, un prosopel, un sapun sub forma de briosa, chestii de astea). Se pare ca a fost un cadou apreciat, cred ca asa se intampla cand faci cadou ceva ce ti-ar place si tie sa primesti :)

Pisoiul nostru comic a fost calcat asta toamna de o masina. A suferit saracutul enorm pentru un motanel, parea ca are piciorusele distruse si hemoragie interna. A trebuit sa faca o operatie, sa stea "internat" la o clinica, sa faca injectii si sa mearga la control, dar s-a facut bine! A ramas cu un picior un pic mai ciudatel, dar se pare ca il poate folosi foarte bine, neasteptat de bine, alearga, sare si se catara ca mai inainte. Numai ca a devenit mult mai rasfatat ca mai inainte, cu siguranta a simtit el cu cata grija s-au purtat toti cu el si cat e de iubit.

Acum, dupa cateva luni, e un pisic incredibil de simpatic si alintat. Peste tot e si el si la toate vrea sa participe :) Azi, pe langa ca a "ajutat" la desfacerea bradului ( a se citi ca fugea ori cu beteala, ori cu cate o fundita in gura, ori infasurat in instalatii...), s-a jucat prin zapada, s-a catarat in copac sa roada crengute, a facut poze cu omul mare de zapada,aratand cat se poate de serios si concentrat cu ochii aceia ai lui ca niste margelute si s-a plimbat cu sania :) O zi de iarna frumoasa pentru un pisoi comic :)

Cat despre omul de zapada, da, e incredibil de mare :)

As putea spune ca n-am inceput anul asta tare bine... In ultima zi a celui trecut , dintr-un accident de gandire cred, am ridicat o plasa mult prea grea pentru cat poate spatele meu sa ridice... si de atunci ma doare, si de atunci stau mai mult in pat (in afara de ieri, cand am stat 10 ore in masina in drum spre doctor), si de atunci am senzatia ca am tot felul de idei care implica neaparat statul la calculator si deci intensificarea durerilor...

Dar, eu chiar sunt convinsa ca nu conteaza cum a inceput anul, ca nici intr-un caz n-are sa si continuie asa! Nu ma cred in superstitii de astea, nu de mult, dar nu mai cred. Asa incat, pana una alta, incerc sa fiu cat mai optimista si sa vad doar partile bune, atatea cate exista. De exemplu, ieri pe drum (drum prin munti) am gasit cele mai minunate peisaje de iarna! Pe care le-am si fotografiat, ador peisajele de iarna. Si ieri mi-au inghetat maine afara facand poze, de cand n-am mai fost afara pe o vreme de inghetat mainile, fara sa apara alte urmari... Deci , cum spuneam, vad partile bune. Cum ar fi si faptul ca am avut un Revelion (daca asa s-o numi ceea ce am avut) super simplu, dragut, odihnitor si special... Unul care a implicat mult stat in pat, cum am mai spus, dar unul in care am mancat doar noi doi la masuta noasta cu lumanari aprinse intre globuri, unul in care am scos capurile pe geamul de la mansarda si am vazut de acolo, de deasupra orasului, toate artificiile din jur, de la cele mai apropiate, pana la cele care erau asa de departe incat nu vedeam decat cerul luminat de ele, unul in care mi-am pus la miezul noptii cea mai speciala dorinta de pana acum.. Cam atat de linistita a fost noaptea dintre ani pentru noi, si sunt foarte, foarte multumita de lucrul asta :)




Nu stiu voi cum sunteti si cum faceti, dar noi pe aici nu prea strangem brazii si decorul de Craciun imediat dupa ce sunt gata sarbatorile. Uneori am lasat bradul meu si pana la ziua mea (acum nu spun cand e, cine stie stie :). Deci, mai sunt cateva zile cel putin de atmosfera frumoasa de iarna. Mai sunt cateva zile in care, prin usa camerei mele de acasa de la ai mei, noaptea vad luminitele din bradul lui bunicu de pe hol...din bradul pe care l-a impodobit la ultimul Craciun aici cu noi, si pe care l-am pastrat asa, evident... Mai cateva zile in care pisicuta noastra Dina doarme la lumina lor, in brate la ursul mare de plus de pe fotoliul din spatele bradului ( adevarul e ca s-a lipit de ursul ala din prima zi de cand a venit la noi). Cam despre asta e vorba:











Si presupun ca mai sunt cateva zile in care la noi in curte seara cam asa arata:



Multe lucruri frumoase de care ne putem bucura :)

La Multi Ani, voua, care cititi pe aici, pentru ca tocmai a inceput un nou an, de vreo doua ore (ce bine suna, un nou an...) si La Multi Ani pentru "cineva" la care poate nu va asteptati, pentru blogul meu :) Da, anul trecut pe 1 ianuarie am facut prima postare pe blogul asta, nu neaparat intamplator, asteptasem sa inceapa "un nou an" si sa incep de la inceput cum ar veni :) Aveam atunci in minte un proiect legat de fotografii, Proiect 365, care presupune sa faci cate o fotografie in fiecare zi timp de un an, si am creat blogul pentru a posta fotografiile respective. Bineinteles ca la proiect am renuntat cam repede (chiar e mai greu decat pare sa faci o fotografie in fiecare zi!), dar blogul a ramas (desi nu e primul pe care l-am inceput vreodata, dar asta a fost diferit). Si acum imi dau seama ca in fiecare an, in prima zi, are sa fie si ziua blogului meu :)

Nu stiu cum ar trebui sa celebrez eu blogul meu de un an, dar m-am gandit sa selectez si sa va arat cateva din postarile mele preferate din acest an care a trecut: