Oare ce faci cand...

luni, noiembrie 08, 2010 Posted by Adriana

Oare ce faci cand ceva te supara asa de tare incat te apuci si reconsideri toata treaba asta cu blogurile, cu forumurile, cu implicarea online, cu expunerea pur si simplu? Ignori si mergi mai departe gandind ca e inevitabil, e ca un drum cu obstacole, nu te impiedici de primul, sau esti asa de afectat incat te retragi complet si spui "asta e, s-a terminat aventura"? Am blogul asta de aproape un an si pana acum a fost totul "sugar and spice and everything nice" ca sa spun asa... citesc bloguri insa de mult mai mult timp, de ani de zile, intai pe cele din strainatate, apoi am inceput sa le citesc pe cele de mamici, de la noi. In timpul asta am vazut de multe ori bloguri inchizandu-se, din anumite motive pe care, desi imi parea rau ca nu mai pot citi chestii dragute, le intelegeam si chiar ma temeam undeva in adancul sufeltului de ele. Acum am ajuns in aceeasi situatie. In situatia de a fi judecata. In situatia in care nu pot face decat doua lucruri: sa ignor sau sa plec. Ce sa aleg?

Nici nu stiu de ce scriu asta tocmai pe blog. Poate pentru ca e tarziu si sunt singura si totusi prin intermediul blogului am senzatia ca vorbesc cu cineva. Sper ca vorbesc cu cineva care intelege totusi. S-ar putea ca asta sa fie singura mea postare fara o fotografie. Acum nu simt nevoia decat de un jurnal poate (nu e asta blogul- un jurnal?).

Cum se pun niste limite? Cum se fac oamenii sa inteleaga ca desi citesc ce scrii tu, desi vorbesc cu tine pe un forum, nu au dreptul sa judece, sa jigneasca sau sa faca reprosuri? Cum se fac oamenii sa inteleaga asa ceva, cand brusc devine asa de greu sa comunici doar prin cuvinte, fara gesturi, fara expresii, fara macar a-l cunoaste 1% pe cel cu care vorbesti (si mai ales temandu-te ca ai dat peste o persoana atat de dificila, cu care te intelegi asa de greu, incat nu ti-ai fi dorit vreodata sa ai de a face cu asa cineva daca era sa traim doar in lumea reala, unde avem mult mai multe posibilitati sa selectam oamenii cu care vrem sa venim in contact)?...

Asadar, ce te faci oare cand se intampla toate astea? Sper sincer sa gasesc un raspuns pana maine. Nu imi place sa fiu suparata. Mai ales pentru lucruri pe care le consider totusi marunte. De ceva timp incerc, in mod voit, sa nu ma mai afecteze chiar totul pe lumea asta, sa nu imi pese asa de tare daca ceva, orice, merge bine sau rau, sa nu imi pese daca nu am obtinut ceva imediat, sa nu ma supar daca am uitat ceva acasa, pur si simplu sa ignor maruntisurile astea, sa ma bucur de lucrurile mici si sa am o atitudine pozitiva. De cand a murit bunicu, viata mi se pare mult mai fragila, n-am sa uit niciodata cat de fragila e. Mi-am spus ca nu ma mai supar decat din motive intemeiate, din cauza unei boli, a unei probleme foarte mari sau a mortii cuiva drag. De curand m-am intristat ca a murit poetul Adrian Paunescu. Mi se pare normal sa ma intristez pentru asta. Imi pare rau. Mi-era foarte drag, am avut ocazia sa il cunosc personal acum ceva ani, cand eram in perioada liceului si mai scriam poezii. Ma intristez cand ma gandesc ce gol imens a lasat in urma lui, pentru tara asta, dar mai ales pentru familia lui. 

Dar nu pot, nu imi permit sa ma supar pentru lucrurile neinsemnate. Trebuie sa existe o delimitare, nu? Nu putem sa ne consumam pentru orice. Si pana acum am reusit, zic eu. Ce ma fac de acum?

13 comments:

Anda spunea...

Continua, ai un blog foarte dragut. Merita, pentru cei multi care se bucura...

Beatrice spunea...

Personal imi place blogul tau si cred ca ti-ai dat seama.Dar nu eu contez,ci tu.Faci ce simti,dar tine cont ca si in viata de zi cu zi sunt persoane care ne critica,ne judeca ,doar ca nu le stim.Chiar si asa mergem mai departe pentru ca lumea nu e construita numai din astfel de oameni.Mai bine sa iei o pauza si apoi sa revii cu forte proaspete,dar nu renunta la placerile tale pentru oameni fara caracter.Orice ai face te sustin(daca conteaza) si te pup cu drag.

Loredana spunea...

Are multa dreptate Beatrice. oamenii spun rautati pe blog pentru ca spun rautati si in viata, iar blogul face parte din viata, prin urmare e oarecum de asteptat sa fie si aici ca in viata reala. in viata ce faci cand cineva spune rautati nejustificate despre tine la servici, iti alegi un alt job? sau cand un vecin intelege ce vrea el si spune tot ce ii trece prin gand despre tine, te muti? evident ca nu.
nu trebuie sa pui la suflet. stiu ca e greu, dar pur si simplu trebuie sa intelegi si sa accepti ca sunt unii oameni incapabili sa fie altruisti. nu pot decat sa /i invidieze pe ceilalti.
si apoi sa stii ca uneori luam si noi lucrurile mult prea personal. poate cuiva nu ii place o idee spusa de noi, sau orice alt lucru, si nu neaparat nu ii place de noi ca oameni. pentru ca in definitiv nici nu ne cunoaste ca oameni.
eu sper sa iti aplici propriul indemn. nu te consuma din orice.
ia partea buna si frumoasa a lucrurilor si lasa-i pe rautaciosi in uitare.

Ioana-Catrinel spunea...

Continua,ignora,bucura-te de cei care te citesc cu placere!Cand am inceput sa scriu pe blog habar nu aveam ce se intampla de fapt.Mai tarziu am realizat ca este aproximativ ca in viata reala.Am trait sentimentele de care vorbesti si cand analizam la rece imi dadeam seama ca e prostie sa ma consum pentru o persoana pe care nu o cunosc si cu toate astea o faceam.Tine capul sus!Peste ceva timp iti va trece.
Eu sper sa ne bucuri in continuare cu blogul tau plin de culoare.

Laura spunea...

Draga Adriana, din cate mi-am dat seama tu esti asa o fiinta delicata, cu mult bun simt, necontaminata de rautate. Dar sa stii ca-n lumea virtuala e ca in lumea reala, cine e rautacios, e asa in ambele, in lumea virtuala se adauga si faptul ca unii se pot camufla in binevoitori doar ca sa provoace rau mai apoi. Nu ai cum sa-i ocolesti, doar sa fii constienta de lucrul asta, de aceea nu incredinta online lucruri foarte intime, doar generalitati. Mi-ar parea rau sa vad ca parasesti lumea virtuala doar ca sa le dai satisfactie unora ce se bucura sa faca rau, gandeste-te ca-n acest fel alti cititori ai tai care te privesc cu admiratie si respect -printre care si eu - se vor intrista. Stiu, e greu sa vezi atata rautate dar in lumea virtuala singura diferenta e ca unii ce nu si-ar exprima veninul fata in fata, o fac fara jena la calculator. Treci peste asta si ignora-i. MI-ar parea tare rau sa vad ca te lasi de blog, priveste lupta asta ca pe o calire de care trebuie sa ai parte si in lumea reala la fel de bine, eu una am ales ca in lumea virtuala sa ignor cu totul rautatile de orice fel si mi-e foarte bine asa, am intalnit pe aici prea multi oameni deosebiti ca sa las niste oameni rai sa ma priveze de o asemenea impartasire. Te pu cu drag.

Lollyrot spunea...

este mult mai important sa faci ceea ce iti place si sa nu ai regrete mai tarziu ca nu ai facut acel pas. Ai inceput , continua acest blog si ignora vorbele rele .Un alt aspect este sa te simti implinita decat sa te lasi invinsa de cateva cuvinte.Si nu uita cei care intra pe blogul tau sunt straini insa au sansa sa te cunoasca prin munca impartasita pe acest blog. Si mai mult de atat e mult mai important sa aprecieze faptul ca petreci ceva timp pe acest blog si nu e pierdere de timp.

Adriana spunea...

Multumesc mult, in toate mesajele am gasit cateva idei care m-au pus pe ganduri si m-au ajutat. Trebuie sa fac o precizare, nu era vorba neaparat de blogul asta, ci mai exact de situatia de pe un forum, unde m-am simtit cam incoltita si judecata pentru ceea ce fac sau nu fac, si in cele din urma jignita. Blogul insa a contat foarte mult la expunerea asta online de care scriam si a dat motive de critica.

Blogul meu e mult prea important pentru mine, pentru ca am investit foarte multa creativitate in a-l crea si a-l sustine, deci n-am cum sa renunt la asa ceva, acum mi-e clar, intrebarea mea ramane ce sa fac cu comunitatea de care spuneam, in care nu prea m-as mai simti in largul meu, chiar daca as alege sa ignor.

Asa e, Loredana, in viata reala cand vecinii nu te inteleg si te comenteaza, nu te muti, cand colegii te vorbesc de rau, nu iti cauti alt job, asta m-a pus pe ganduri. Nu renunti la ceva important pentru cateva problemute. Cat despre faptul ca o luam mult prea personal, ca poate cuiva nu ii place o idee spusa de noi si nu de noi ca persoane, in cazul asta e diferit. Eu accept oricand ca o ideea a mea sa nu fie acceptata, contrazisa, etc, dar aici s-a ajuns ca cineva sa ma jigneasca pe mine, ca persoana,sa se apuce sa ma caracterizeze, desi e evident ca nu ma cunoaste suficient pentru asa ceva. Asta ma deranjeaza, cand sunt combatute persoanele, nu ideile, cand devine pur si simplu prea personal.

Beatrice, ai dreptate, si in lumea reala pot fi persoane care te judeca, doar ca nu o arata pe fata (ceea ce poate fi chiar mai grav) - sper sa nu am astfel de persoane in jurul meu totusi.

Laura, asa e, persoanele deosebite pe care le-am cunoscut intre timp sunt mult prea multe ca sa imi para vreodata rau ca am intrat in lumea asta :)

Am avut dreptate ieri cand am avut impulsul sa scriu pe blog ce ma framanta,am sperat sa gasesc pe cineva care sa inteleaga si uite ca voi toate mi-ati impartasit din modul vostru de a gandi si mi-ati dat sfaturi dragute si de ajutor. Multumesc inca o data pentru asta, deja ma simt mult mai linistita (am avut o noapte plina de cosmaruri) si mult mai...creativa chiar :)

Ramona spunea...

Draga mea Adriana,te inteleg perfect.Am avut o perioada cand eram foarte vulnerabila,puneam orice la suflet iar asta a fost o arma importiva mea.Dar am invatat sa ma apar si ce m-a ajutat foarte mult a fost un singur gand,atata timp cat nu esti atacata verbal,jignita sau tratata urat intr-un anume fel de catre cei pe care ii iubesti,familia sau prietenii,restul sa nu te intereseze!Punct!Pe mine m-a ajutat foarte mult,sa tratez cu indiferenta orice fel de rautate venita din partea unor persoane care nu imi sunt apropiati.Pt ca pana la urma,ce te doare cel mai tare e cand o persoana apropiata de suflet te dezamageste,dar cand e o persoana straina sau o persoana care nici macar nu-ti stie calitatile,sa nici nu te gandesti ca ti-ar face vreun rau.Ignoranta in unele situatii te salveaza.Pe mine m-a ajutat foarte mult,m-am "resetat" ca sa spun asa.Am devenit un alt om,tot sensibila dar cu un strat gros de protectie "antivirusi".Te cunosc de ceva timp,stiu cine esti si ce gandesti.Unele probleme din viata te fac sensibila dar trebuie sa te gandesti ca cel mai important e ca ai familia alaturi de tine.Nu te mai gandi la acel forum.Daca nu-ti mai place pe acel forum,ia o pauza dar nu renunta,asa cum spunea cineva de aici.Timpul le rezolva pe toate...ai sa vezi.Cum spuneai si tu,sunt oarecum probleme marunte.Important e sa ne traim viata cum stim mai bine, pentru ca pana la urma tot ce facem asa si primi.Universul lucreaza pt tine.Gandeste pozitiv si lucrurile se vor intoarce in favoarea ta,ai sa vezi!Zambeste si traieste toamna frumos!

very-scrap spunea...

adriana, am eu 2 fotografii pentru tine

une pentru azi http://sweetdanutza15.files.wordpress.com/2008/03/magic_umbrella.jpg

si alta pentru maine http://thestoryofalady.files.wordpress.com/2009/10/imagini-artistice-desktop-flori-de-toamna-1.jpeg?w=470&h=352 ce-a de-a 2-a se numeste toamna, bumerang de sentimente de pe un blog care spunea:
Toamna va ascunde bine secretele verii sub cheia intelepciunii si a protectiei…

hai, nu mai fii suparata... totul va trece ...

ca raspuns la intrebarea ta ... ignor sau plec ... in niciun caz nu alege sa pleci cand vorbesti de sentimente

te pup

Adriana spunea...

Ramona, ce mesaj frumos! Si ce idee buna, cu sufletul sensibil, si invelisul gros, "antivirusi" :) M-ai facut sa rad :) Multumesc tare mult pentru toate gandurile tale referitoare la subiectul asta, ma ajuta :)

Vicky, ce imagini dragute! (adica numai a doua :) ) da, sper sa treaca totul...

oq spunea...

Am descoperit de curand acest blog si il urmaresc cu placere pentru ca am descoperit lucruri comune:pasiunea pentru fotografie si faptul ca mi-am pierdut si eu recent bunicul de care eram foarte apropiata. Il apreciez si cred ca trebuie continuat:). Cat despre comentariile negative...vor exista mereu, dar se pot lasa in urma cu usurinta.

Adina Cristescu spunea...

adriana, capul sus! lumea e rea, e invidioasa.. cred ... fii mandra de ceea ce faci si de ceea ce esti! vorbele rele... uita/le! contezi tu si pasiunea ta. pentru asta trebuie sa mergi inainte!!!!

si iata ca iti ofer si un premiu pe blogul meu!

Adriana spunea...

oq, multumesc pentru mesajul dragut!

adina, mersi vorbele frumoase si pentru premiu :)

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails