Nu uit
As vrea sa inteleg uitarea. Sa pot sa-i stiu regulile si sa nu-mi fie frica de ea. S-o invat si s-o infrang. Sa aiba locul ei undeva departe de mine si sa stea la locul ei mereu. Eu sa pot sa n-o primesc. Sa stiu cand vine, s-o aud cand se strecoara si sa pot s-o opresc la intrare. Sa nu am nevoie de ea niciodata. Sa n-o chef fara sa vreau. Sa nu ma tem ca am sa uit s-o tin deoparte. Sa nu uit de uitare...
3 comments:
Orice cuvât adăugat este de prisos.
Gânduri bune la orele dimineţii!
uitarea e fireasca, fie ca ne place sau nu.
daca nu ar fi uitarea am innebuni de durerea. desi uneori credem ca nu vom trece peste unele momente, dupa o vreme le uitam, sau le uitam intensitatea. nu ne mai dor atat. asa e omeneste. altfel nu am putea indura totul.
uitam si bunele , le uitam si pe cele rele.
Candva, peste multi ani, vei intelege ce spun acum... insa in acest moment este putin greu . de fapt nu cred ca trebuie sa uiti nimic din ceea ce ai simtit ... si doar sa nu simti durere...
sa ne rugam in fapt, ca cele mai frumoase momente din viata sa nu fie acoperite de uitare.. este tot ceea ce ne-a ramas!
Ganduri pozitive si de la mine!
Trimiteți un comentariu