Fotografii in fiecare zi

 De cateva zile fac felicitari... si e dragut. Dar parca nu pot sa nu ma gandesc la cum era anul trecut pe vremea asta. Tot felicitari de 8 Martie faceam si atunci. Aveam foarte multe de facut. Incepusem inca din primele zile ale lui februarie, sa fac fotografiile, sa le prelucrez...am facut cateva modele de felicitari, le-am printat, taiat, ansamblat... si i le-am aratat lui bunicu, lui ii placeau lucrurile astea. Si parca il vad cum a exclamat cu un zambet mare pe fata si cu o lumina aparte in ochii lui expresivi: "Ce minunatie!" Si cat de draguti sunt copilasii, si ce frumoase au iesit, si cum au sa le placa tuturor (si cum cer prea putin pe ele pentru cat sunt de grozave :) )... Era asa de incurajator... Apoi a urmat saptamana in care i-a fost rau... apoi a murit. Si apoi... parca a inceput sa vina primavara. Cu toate ca nu-mi doream nici o primavara, venea primavara, soarele stralucea, zapada pe jumatate topita clipocea, si mie nu-mi venea sa ma uit la nici o floricica, pasarica sau alt simbol al primaverii... Cum sa ma bucur de lucrurile astea cand stiam ca el n-o sa mai fie aici sa se bucure de ele? Cum sa mai fac felicitari cand nu am sa pot sa i le arat si sa se lumineze iar la fata? Cum sa stau sa prelucrez atatea si atatea poze cand stiam ca nu are cum sa mai apara in spatele meu in timp ce lucrez la calculator si sa priveasca admirativ si plin de interes la tot ce fac... Si comenzile erau luate si copiii asteptau si am terminat cu sufletul strans felicitarile de primavara si a fost destul de trist.