Fotografii in fiecare zi

Ianuarie e luna mea. E logic, pentru ca e luna in care m-am nascut. Cand eram mica imi petreceam prima parte a lunii asteptand ziua mea si urmatoarea jucandu-ma si bucurandu-ma de cadourile primite... Imi place luna asta, desi cat am fost la facultate era luna cu examene si frecvent picau de ziua mea... Imi place luna asta pentru ca e miezul iernii, nu trebuie sa astept semne de primavara si sa fiu dezamagita ca nu apar, pur si simplu, e iarna, e frig, e normal, inca nu e prea mult. Luna ianuarie pentru mine e albastra. Nu pentru ca mi-ar place foarte mult culoarea, ci pentru ca fara sa vreau asociez zilele saptamanii, anotimpurile, lunile cu anumite culori. Ianuarie e albastru, pentru ca asa arata pentru mine :)



Februarie e luna lui bunicu. Pe 2 e ziua lui. El era un om foarte vesel si abia astepta ziua lui, sa se bucure de "surpriza" cu tortul si cadourile, sa stam impreuna... asa incat si eu asteptam mereu ziua asta, era frumos. Din pacate n-am sa uit niciodata cum in mijlocul unei luni de februarie de acum doi ani, mama m-a sunat distrusa ca bunicul e in spital. Nici macar nu mi-a trecut prin cap sa ma ingrijorez, el mai ajungea la spital cu una alta, nu putea fi grav, chiar mi-am zis ca mama exagereaza si isi face griji degeaba. Nici cand mi-a spus ca are cancer nu m-am gandit la ce e mai rau, i-am spus senina ca fie ce-o fi, chiar si cancer, are sa se vindece, doar e vorba de bunicu. Dar n-a fost asa, in doar cateva zile a murit, pe 22, si pe 24 a fost inmormantat. Intr-o zi de februarie geroasa si luminoasa. Si a ramas luna lui, asa cum a fost mereu de fapt...

Februarie mai e si luna asta cu iubirea, cu Ziua Indragostitilor , cu Sf. Valentin, cu Dragobetele... din cauza asta luna februarie pentru mine e roz spre rosu. Nu pentru ca mi-ar place in mod deosebit "sarbatoarea " asta, ci pentru ca asa asociaza creierul meu lunile si culorile si asta e... Adica stiu ca si indragostitii e frumos sa aiba o zi a lor, asa cum au si copiii una, si mamele... dar imi place mai mult felul american de a celebra, in care ziua asta e considerata a tuturor celor care iubesc, fie ca iubesc un parinte, un coleg, un copil, un prieten, adica practic e o zi in care e sarbatorita iubirea in sine. Imi plac cadouasele micute pe care si le fac colegii intre ei, imi plac gesturile de genul acesta, mici si dragalase. Imi plac felicitarile care de obicei insotesc cadouri roz-rosii. Pentru ca imi plac cuvintele asternute pe hartie. Si lui bunicu ii placea ziua asta, lui ii placea orice zi care ii oferea prilejul sa-si exprime sentimentele. Acum vreo 3 ani m-a rugat sa fac o felicitare pe calculator pentru bunica, cu o fotografie de a lor, a pus-o intr-un plic si a primit-o bunica in cutia postala :)

Asadar, tocmai a inceput luna roz a lui bunicu. Pe de o parte e cea mai trista din an, pe de alta parte nu face decat sa-mi aminteasca si mai mult de sufletul cald si tanar al lui bunicutu...

Anul trecut pe blog am incercat sa fac cate o recapitulare la sfarsitul fiecarei luni. N-am dus proiectul pana la capat, m-am oprit prin iunie si imi pare rau, chiar mi-a placut sa recitesc, si tot ce am scris acolo m-a ajutat sa fac albumul nostru pentru 2010, dar, desi utile, nu mai am de gand sa fac recapitularile astea si anul acesta. M-am gandit mai bine sa scriu despre ce inseamna fiecare luna pentru mine, in functie de experienta mea, de amintirile mele si de alti factori personali. Mi-am dat seama, tot facand calendare, ca fiecare luna e foarte diferita pentru mine, si ca parca ma schimb si eu un pic in functie de luna in care intram. Azi am intrat in februarie. Azi vreau sa-mi amintesc ca trebuie sa pretuim bucuriile marunte, ca trebuie sa traim in prezent, sa apreciem fiecare clipa frumoasa si fiecare gest facut din iubire pentru noi. Trebuie sa ne exprimam sentimentele cat mai mult si cat mai des, pentru ca viata e scurta si fragila si trebuie sa fim siguri ca toti cei dragi stiu ca ne sunt dragi. Ceva de genul "If tomorrow never comes..."