Fotografii in fiecare zi

In luna iunie cand te trezesti din somn, pe la amiaza, auzi in drum spre baie chiote si rasete. Te uiti pe geamul de pe hol afara si il vezi pe fratiorul tau alergand cu furtunul cu apa dupa o fetita. Pentru ca e luna iunie si scoala s-a terminat. Pentru ca a venit caldura in sfarsit si trebuie sa te racoresti cumva. Pentru ca nu-ti mai spune nimeni ce sa faci (chiar daca incercari sunt: "Emi , dar nu e rece apa? , amandoi intr-un glas: "Nuuuuu!"- ceva de genul, acum e vara si noi ne jucam, ce poate fi in neregula cu asta).

In luna iunie cand surprinzi asa un moment te repezi dupa aparatul foto si faci repede doua fotografii asa cum se nimereste, prin geam, ca sa nu intrerupi o bucatica de copilarie aflata in desfasurare sub ochii tai. Pentru ca a ta copilarie s-a terminat, dar a lui nu. Si doar faptul ca poti sa o vezi, ca poti sa o simti, ca poti sa participi la ea, e chiar destul de multumitor. Incepi sa simti si tu cum e in luna iunie in ultimele zile de scoala. Mai ales atunci cand nu mai ai ce astepta decat sa mergi la premiere sa iei premiul I. Da, el isi traieste copilaria acum, sub ochii mei, si eu uneori privesc prin fereastra, sa nu o deranjez. Desi mai am si scapari de "oameni mari" - intrebarea cu apa care daca nu e rece.

Incepe vacanta de vara. Pentru el. Si pentru oricine vrea sa-l priveasca si sa mai traiasca o vacanta de vara...

Si inca vreo doua fotografii din dupa amiaza aceleiasi zile, cand , nemaisaturandu-se de apa, Emi s-a apucat sa spele o masina veche din curte. Nu ca n-ar merge oricum in fiecare zile ore intregi sa se balaceasca in apa de peste drum :)