Fotografii in fiecare zi

Pentru ca deja de ceva timp folosim in fiecare zi scaunul nostru mov de masa, babetica si lingurita de bebe, m-am gandit sa scriu un pic despre diversificare si cum a avut ea loc la noi. E un subiect care imi place mult deocamdata si despre care citesc cu interes inca, pe mine nu ma deranjeaza ca parerile sunt impartite in atat de multe privinte ( varsta la care se incepe, ordinea introducerii alimentelor, etc), oricum nu mi-ar place sa urmez exact o schema de diversificare, ci mai bine sa hotarasc eu, dupa ce ma informez cat mai bine, ce si cand mananca bebelusul meu.

Primul gust de mancare pe care l-a simtit Ema a fost cel de morcov, la 6 luni fara o saptamana, cand m-am incumetat sa-i ofer si altceva decat lapte. Statea singura in fundulet perfect de la 5 luni si jumatate, rodea tot ce putea, si ne cam urmarea cum mancam in jurul ei :) Parea asadar pregatita sa incerce si ea hrana solida.
Dupa morcov am adaugat pe rand la fiert pastarnac, dovlecel si cartof. Am incercat si patrunjel radacina, dar a parut ca nu-i place si am renuntat. De cateva zile am adaugat si un pic de ceapa si cateva picaturi de ulei de rapita ( pentru grasimile bune si antioxidanti ). Dupa o luna de cand a inceput sa manance piureul acesta de legume, am adaugat la el si carnita de gaina crescuta libera prin curte si hranita ca si gainile de pe vremuri de catre strabunica fetitei.
Piureul de legume, cu tot cu carnita din cand in cand, e pana acum foarte apreciat de catre Ema, n-as sti sa spun exact cat mananca, pentru ca nu i-am cantarit niciodata pana acum mancarea, dar termina un castronel plin, in fiecare zi la amiaza.

Oricum, mancarica ei preferata e clar piureul de avocado (amestecat cu lapte formula si din cand in cand cu dovlecel), pe care am inceput sa i-l ofer seara de pe la 6 luni si jumatate, cand deja manca suficient la amiaza cat sa nu mai aiba nevoie de lapte completare. Cand, dupa prima lingurita, isi da seama ca mananca avocado, i se intipareste un zambet larg pe fata si asa zambind deschide gurita pana se termina tot din castronel :)

Mancarica ei mai putin preferata, e piureul de mere, putin aburite si apoi blenduite cu sucul pe care il lasa, si chiar ma gandeam sa le combin cu avocado, poate le accepta mai usor, pentru ca inchide strans gurita cand da de gustul lor si nu prea mai am ce sa fac, desi dintre toate mancaricile de bebe pregatite pana acum, mie asta imi place cel mai mult :) A mai mancat si piure de pere, pe care l-a acceptat cat de cat mai bine decat pe cel de mere.

Si asta e tot ce a mancat Ema pana la 7 luni, timp de 5 saptamani de cand am inceput diversificarea. Probabil nu e mult, dar nu am nici un motiv sa ma grabesc sa ii introduc cat mai multe, in timp cat mai scurt, imi place sa iau lucrurile trepatat, poate si de teama alergiilor, de care a fost ferita pana acum si sper ca si de acum... Nu i-am dat pana acum cereale, pentru ca nu e un bebe slabut deloc, sincer, nu stiu cat cantareste acum, pentru ca, de cand s-a nascut, n-am avut nici o dorinta foarte puternica sa o cantaresc mereu, dar e grea, foarte grea, bine facuta, cu picioruse pline de cutisoare si obrajori rotunjori :) Ma tenteaza sa ii ofer mei si orez ca si cereale din cand in cand, sa ma gandesc doar sub ce forma... La rand sa le incerce asteapta si prunele, caisele, ardeiul, mazarea, cartoful dulce si un pic mai incolo bananele si verdeturile din gradina, patrunjel, marar si leustean. Iar cand vor creste in gradina si dovleceii plantati de tata va fi super, pentru ca e clar ca mananca piureul de legume cu mare pofta de cand i-am adaugat dovlecel.

Pentru a-i face mancarica Emei folosesc absolut in fiecare zi aparatul acesta, Bebedelice de la Babymoov, care mi-e foarte, foarte drag, e incredibil de simplu si eficient de fiert la aburi legumele sau fructele si apoi de pasat in micutul blender alaturat :)



Cand fac un pic mai mult piureut, il congelez in reciepientele acestea colorate, tot de la Babymoov:



Iar pentru fiert cate ceva separat, pentru incalzit un pic mancarea sau chiar decongelat pe aragaz, cel mai util e setul acesta de oale, de la Ves, care mai sunt si foarte dragalase pe deasupra, capacelele sunt delicioase :)



Pentru servit mancarica avem un castronas simplu, dar cu ventuza de la Primii Pasi si lingurite de la DM, Babylove.

Eu astept cu nerabdare vremea "retetelor" un pic mai complexe pentru bebe, vremea improvizatiilor, a combinatiilor dragalase de ingrediente, vremea cand imi va cere fetita sa ii fac o anume papica preferata de ea :) Pana atunci ne bucuram insa si de etapa asta de inceput, cand introducem rand pe rand si fara graba fructe si legume noi si Ema se familiarizeaza cu gusturile lor diverse...

PS: Noi suntem bine, blogul e mai putin bine, pentru ca e parasit in timpul in care noi ne-am luat o pauza, dar poate ne intoarcem incet-incet si la el, cine stie. Articolul asta l-am scris cand Ema avea 7 luni, intre timp a implinit ieri 11, mananca mult mai multe lucruri acum, dar imi place sa imi amintesc cum a inceput ea diversificarea de aceea l-am publicat totusi :)

Are fetita 4 luni de ceva timp ( de pe 26 februarie ), imediat implineste 5 chiar, doar ca n-am apucat sa scriu postarea asta pana acum...

Fotografiile ei de 4 luni, cand a fost un "love bug" mititel si scumpel :)

Anul trecut pe vremea asta am aflat ca sunt insarcinata, pe 4 martie mai exact - media dintre 1 si 8 :) Asadar o consider pe Ema martisorul meu special de Ziua Mamei.




 Cadoul primit anul trecut de 8 martie a tot crescut si s-a transformat in cea mai dulce fetita de 4 luni :) E un cadou pentru toata viata, iar iubirea mea pentru el va creste cu fiecare an care trece...


 Anul acesta e prima data cand tin in brate copilasul meu de 8 martie si parca ziua asta e muuuult mai frumoasa!

E 1 martie si lucrul acesta parca ma bucura mai tare decat in orice an. Numai cand pronunt cuvantul acesta, "martie", gandul imi zboara la fluturasi, floricele, iarba verde, si toate minunatiile primaverii, care nu mai e atat de indepartata... Dar gandul imi zboara in primul rand la luna martie a anului trecut, la inceputul careia am aflat, printre martisoare si miros de zambile, ca exista ea, fetita. Pe atunci doar doua liniute foarte, foarte pronuntate. Pentru ca am amanat sa fac testul cat am putut, ca sa fiu sigura ca e concludent. Pe 1 martie m-am gandit si razgandit daca sa descopar daca am un martisor special, si am asteptat totusi pana pe 4, cand a doua liniuta a aparut pur si simplu instantaneu, fara sa am timp sa las jos betisorul. Da, bebe exista deja. Asadar luna martie a continuat cu ecografii, griji, stari de rau mereu si mereu, toate insotite de aerul special al primaverii si de gandul ca da, primvara asta sunt insarcinata...
Ce mai inseamna luna martie pentru mine? Pai, in primul rand martisoarele, pe care ni le daruiam in familie mereu in ultima seara din februarie, entuziasmul lui bunicutu de a ne face surprize de 1 si 8 martie, florile, cadourile... Apoi ghioceii, in fiecare an , de vreo 15 ani, mergem la sfarsitul lunii martie sa culegem ghiocei, pe acelasi camp mereu. De obicei e foarte vant, dar soare, pamantul e maro, ca dupa ce s-a topit zapada, dar inca nu a aparut iarba, si totul arata ca o promisiune serioasa a primaverii ca in curand totul va fi minunat... Am fost la ghiocei si anul trecut, cu Ema Irinuca in burtica, pe atunci era doar Motocel, si ma gandeam doar ca la anul vom merge acolo cu un bebe. Adica anul acesta, adica luna aceasta. Si bebe e mare, va face la sfarsitul lui martie 5 luni... Si va vedea si ea pentru prima data ghioceii...
Luna martie e deosebita, e trecerea de la iarna la primavara, de la zile intunecoasa la zile luminoase, e intoarcerea naturii la viata, o vad in nuante de maro, verde si alb, cu maroul predominand, asa cum e pe campul de ghiocei. Luna martie, ca de altfel fiecare luna a anului, va fi de acum incolo si mai deosebita, pentru ca exista Irinuca sa infrumuseteze totul in jurul ei :)

Valentines, adica felicitarile acelea dragalase pe care le trimiti celor dragi pe 14 februarie. Da, noi ii iubim pe cei dragi si cand nu e 14 februarie, dar nu putem rezista inimioarelor rosii obligatorii in aceasta zi :)

Asadar, pentru felicitari de Valentine's Day cu bebe e nevoie de : un bebe (evident!) - odihnit, satul, vesel si pus pe chicotit, o inimioara de plus rosie, o patura alba, un body neutru si ... aparatul foto. Ideea cu pozatul bebelusului in body mi-a venit cand incercam sa o schimb si sa o imbrac cu altceva, dar mi-am dat seama ca body-ul gri pe care il avea pe ea merge de minune cu inimioara rosie, si mai ales, un bebe in body e dulce tare, nu-i asa? Ador piciorusele ei din pozele astea :) Deci, cum spuneam, am lasat balta ideea de a mai fotografia fetita in fustita si bentita si toate cele si am ramas la simplul body (schimbat pe la o bucata cu o salopeta la fel de simpla, dar cu inimioare colorate :) ), accentul cazand astfel pe inima cea rosie si cam mare pentru bebele meu :) Dupa ce se distreaza bebelusul cateva minute incercand sa ajunga la inimioara si s-o molfaie, fotografiile rezultate se prelucreaza si se compun mesaje cu ele :) Asta ne-a iesit noua ( avem pentru toti membrii familiei, dar nu le pun aici pe toate):




Dupa ce felicitarile cu mesajele sunt gata, daca mai sunt fotografii suplimentare prea frumoase sa fie lasate deoparte, se transforma si ele in felicitari, adaugandu-le mesaje de dragoste. Si uite asa ne trezim cu propria noastra colectie de valentines cu bebe :)










Bebelusul meu chiar a adorat sa se joace cu inimioara rosie, iar eu ador fotografiile rezultate :) Fotografiatul fetitei devine din ce in ce mai simplu, mai natural si mai distractiv cu cat creste si se implica si ea mai mult :)

Happy Valentine's Day cu intarziere - ziua iubirii e oricum in fiecare zi, nu-i asa? :)